5. Focul Iadului

Înainte de a intra în subiectul articolului, trebuie să facem două observații. În primul rând, subliniem că singurul care vorbește pe subiectul iadului în Noul Testament este Domnul Isus. Faptul că doar Isus vorbește pe această temă, iar ceilalți autori biblici, când se referă la ea, Îl citează pe Domnul, trebuie să ne atragă atenția asupra importanței subiectului. În la doilea rând, observăm că în timp ce în istoria predicării creștine de până la începutul secolului al XX-lea, predicarea despre iad a ocupat un loc important, pe parcursul secolului al XX-lea, asistăm la un dezinteres crescând față predicarea despre infern, ajungându-se aproape la părăsirea totală a acestui subiect.

1. Terminologia biblică pentru Iad

Scriptura folosește o terminologie variată și complexă pentru a descrie locul de osândă. Vom sublinia câteva dintre cele mai importante referințe:

• Întunericul de afară ‒ Matei 22:13;
• Focul cel veșnic ‒ Matei 25:41;
• Iazul de foc și pucioasă ‒ Apocalipsa 19:20;
• Locul de chin ‒ Luca 16:23;
• Gheenă ‒ Matei 5:29.

Fiecare dintre aceste expresii ne comunică aspecte diferite despre natura și condițiile din locul de chin. Dincolo de terminologia de mai sus, mai există două expresii populare folosite pentru locul de osândă: iad și infern. Cele două cuvinte nu sunt folosite în traducerea Cornilescu. Grecescul gheenă ar putea fi tradus prin cuvântul iad sau infern.

2. Localizarea Iadului

În trecut, s-a crezut că Iadul este în interiorul pământului. Această opinie domină istoria predicării creștine. Cu siguranță, la baza acestei înțelegeri, se găsește imaginea Adâncului la care se face referire în Apocalipsa 20:3. În evul mediu, se credea că una dintre porțile de acces în infern este craterul vulcanului Vezuviu. Trebuie să afirmăm că Biblia nu ne spune unde este Iadul. Scriptura se mărginește la a declara existența acestui loc și la a descrie condiția nefericită a celor care vor ajunge acolo, fără însă a răspunde la întrebarea unde este iadul. În mod sigur, infernul nu este în interiorul pământului, pentru că în timp ce pământul va trece, iadul este veșnic.

3. Focul va fi natura predominantă a Iadului

Biblia nu doar că ne prezintă existența iadului, dar ne descrie și ceea ce se întâmplă acolo.

a. Natura predominantă a Iadului va fi focul.
Referințele biblice care ne învață că în iad va fi foc sunt foarte numeroase și explicite. Menționăm câteva dintre aceste texte: Matei 5:22 – focul Gheenei; Matei 25:41 – focul cel veșnic; Marcu 9:43 – focul care nu se stinge; Luca 16:23 – văpaia aceasta; Apocalipsa 19:20 – iazul de foc și de pucioasă; Apocalipsa 21:8 – iazul care arde cu foc; Matei 18:8 – focul cel veșnic.

b. Focul va fi de natura fizică.
Unii susțin că focul Iadului va fi focul remușcărilor de conștiință și nicidecum un foc real. Deși suferințele din iad vor fi și suferințe sufletești, focul iadului nu trebuie înțeles ca o metaforă pe care să o interpretăm simbolic, cu referință la focul arzător al regretelor profunde, ci o expresie care ne comunică o realitate concretă, palpabilă, fizică. Iadul nu este o condiție spirituală, ci este un loc real, în care natura predominantă va fi focul. Argumentele biblice pe care se sprijină afirmația că focul iadului va fi un foc fizic, real, care nimicește la propriu, sunt cel puțin trei:

• Învierea morților. Biblia ne arată că la înviere, cei necredincioși vor fi înviați în trupuri, în care vor fi aruncați în iazul care arde cu foc și pucioasă. Faptul că cei nemântuiți vor fi înviați în corpuri fizice reale, cu care vor fi aruncați în infern, cere ca focul infernului să fie real.
• Bogatul nemântuit a cerut o picătură de apă pentru a fi răcorit în grozava văpaie.
• Apocalipsa 14:10 – fumul chinului lor se suie în sus, în vecii vecilor. Oricât de arzătoare ar fi chinurile interioare ale unui suflet nemântuit, nu putem spune că asta ar produce ceea ce Biblia numește „fumul chinului lor”.

4. Suferințele Iadului vor fi atât suferințe sufletești, cât și suferințe trupești

Există părerea că suferințele Iadului nu vor fi suferințe trupești, ci doar sufletești. Această înțelegere este contrazisă de Biblie, care ne învață că în Iad, vor fi pedepse care vor avea legătură atât cu sufletul, cât și cu trupul celor pierduți. Există cel puțin trei texte în Noul Testament, care afirmă că în Iad, trupul va fi cel care va experimenta chinuri:

• Matei 5:29-30 subliniază că trupul poate să ajungă în gheenă: „Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă.”
• Matei 10:28 consemnează cuvintele lui Isus care a spus că în iad va fi pierdut și sufletul și trupul: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă.”
• Un argument suplimentar care dovedește că suferințele din infern vor fi și suferințe trupești se găsește în Apocalipsa 14:9-11.

Pe baza textelor de mai sus, afirmăm cu certitudine că cei osândiți vor fi pedepsiți cu pedepse care vor avea acționa atât asupra trupului, cât și asupra sufletului.

5. Iadul va fi locul suferinței în formă maximă

Imaginația omenească nu poate concepe suferința Iadului. Imaginați-vă tot ceea ce puteți și nu veți atinge niciodată la nivelul imaginației umane, chinul și osânda celor pierduți. În timp ce în rai, cei mântuiți vor fi binecuvântați și fericiți la superlativ, la polul opus se va găsi iadul, în care suferința va fi tot la superlativ. Imaginația consemnată în scrierile creștine apocrife din primele secole și în predicile antice și medievale, este mai mult decât sugestivă. Nu ne vom referi la descrierile pline de culoare și fantezie, de cruzime și înfricoșare folosite în aceste relatări. Ne vom limita la cita câteva din descrierile Noul Testament pe această temă.

„Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: «Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.»” (Matei 22:13);

„Și diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde este fiara și prorocul mincinos. Și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor. (Apocalipsa 20:10);

„și a strigat: «Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.»” (Luca 16:24);

„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: «Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; și va fi chinuit în foc și în pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei!»” (Apocalipsa 14:9-11).

6. Chinul Iadului va fi etern

Există câteva curente de gândire, care contestă eternitatea Iadului. Unii susțin teoria mântuirii universale, în baza căreia toți oamenii vor fi mântuiți, chiar și diavolul și demonii lui. Potrivit acestei teorii, un Dumnezeu iubitor și bun nu va putea să pedepsească etern făpturi pe care le iubește și pe care le-a creat. Această învățătură ignoră sute de texte biblice în care este afirmată judecata lui Dumnezeu și pierzarea de care vor avea parte cei necredincioși. Alții au îmbrățișat teoria anihilării sau a nemuririi condiționate, care susține că vor trăi etern doar cei mântuiți. Cei nemântuiți vor fi nimiciți, în sensul că existența lor va înceta. După această teorie, sufletele celor nemântuiți sunt anihilate la moarte și nu vor avea parte de înviere. Biblia respinge aceste învățături și arată că omul este o ființă cu suflet nemuritor și că aceia care vor fi aruncați în iad vor locui acolo veșnic. Textele biblice subliniază caracterul etern al infernului:

• Matei 25:41 – „focul cel veșnic”;
• Marcu 9:43 – „focul care nu se stinge”;
• Marcu 9:48 – „unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge”;
• Matei 2:,46 – „pedeapsă veșnică”;
• 2 Tesaloniceni 1:7-9 – „pierzare veșnică de la fața Domnului”;
• Apocalipsa 14:10 – „fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor”;
• Apocalipsa 20:10 – „și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor”.

Pe baza acestor texte biblice, afirmăm cu certitudine că iadul va fi o stare veșnică.

7. Cum va fi în Iad?

Pe baza textelor biblice, putem face mai multe afirmații cu privire la condiția celor care vor ajunge in iad și cu privire la ceea ce se va întâmpla în acest grozav loc.

• În iad va fi despărțire veșnică de Dumnezeu și de fericire – Matei 7,23; Matei 25,12; 41. Viața pe pământ este posibilă pentru că Dumnezeu este aproape de om. Fără susținerea lui Dumnezeu nu este posibilă bucuria, dragostea, fericirea, mulțumirea, speranța. Aceste trăiri sunt darul lui Dumnezeu. În iad, acestea nu vor mai exista pentru că Dumnezeu nu va fi acolo pentru a le oferi.
• În iad, va fi întunericul de afară – Matei 22:13. În timp ce în rai va fi lumina prezenței lui Dumnezeu, în iad, va fi întunericul prezenței demonice și a tot ceea ce este nelegiuire și moarte.
• În iad, vor fi foc, pucioasă și văpaie.
• În iad, vor fi viermele care nu moare și focul care nu se stinge – Isaia 14:11; Isaia 66:24; Marcu 9:44.
• În iad, va fi sete teribilă – Luca 16:24.
• În iad, condamnații vor conștientiza binele pierdut și deșertăciunea lucrurilor pentru care au pierdut mântuirea – Luca 16:23.
• În iad, va fi pierzare veșnică – Matei 25:46. Infernul este locul în care nu există speranță.
• În iad, va fi rușine și ocară veșnică – Daniel 12:2.
• În iad, pedeapsa va fi gradată, funcție de vinovăția păcatelor făcute în timpul vieții și funcției de nivelul de revelație divină, de care a avut parte fiecare suflet – Luca 12:47-48; Matei 11:20-24.
• În iad, nimeni nu se va putea apăra – Matei 22:13.
• În iad, nu va fi odihnă – Apocalipsa 14:11.
• În iad, va fi tortură veșnică ‒ Apocalipsa 20:10; Apocalipsa 14:10; Luca 16:24; Matei 18:34. Natura iadului este foc și tortură. În Apocalipsa 19:10, este scris: „și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor”. În spatele expresiei „vor fi munciți”, se găsește grecescul „basanizo” (a tortura, a chinui, a hărțui), care apare la participiu viitor la diateza pasivă (basanistheisontai) și se traduce prin „urmând să fie torturați”.

8. Cine va merge în Iad?

La această întrebare, Biblia ne răspunde că în iad se vor merge:

• Diavolul și demonii lui ‒ Matei 25:41;
• Toți cei necredincioși, care trăiesc în păcate ‒ 1 Corinteni 6:9-10; Apocalipsa 21:8; Apocalipsa 21:27; Apocalipsa 22:15; Matei 5:22;
• Cei ce refuză credința și botezul ‒ Marcu 16:16;
• Cei răzvrătiți împotriva Domnului, care păcătuiesc cu voia ‒ Evrei 10:27;
• În iad, se vor duce și unii dintre cei care se consideră mântuiți și fii ai lui Dumnezeu ‒ Matei 8:12; Matei 7:22-23; 1 Corinteni 15:34.

În încheiere, afirm cu tărie existența unui loc grozav, loc de pedeapsă pentru cei nemântuiți și pentru Diavolul și îngerii lui. Biblia ne învață cu privire la existența acestui loc. Nu pot încheia fără să exprim cu îngrijorare că există posibilitatea și primejdia ca și unii dintre cei care citesc aceste rânduri să nu își mântuiască sufletul și să fie aruncați în focul gheenei. Tuturor ne rămâne să ne întoarcem la Dumnezeu cu pocăință de păcate și cu credință în Domnul Isus. Celor care nu s-au botezat, le rămâne să împlinească această poruncă divină și tuturor să ne ferim de păcat și să viețuim în sfințire și în fapte bune.