3. Învierea morților

În articolele trecute, în contextul temei despre lumea de dincolo, am scris despre nașterea omului, viața de pe pământ, moartea fizică și starea dintre moarte și înviere (starea intermediară). Evenimentul prin care se va pune capăt stării intermediare este învierea morților. În continuarea studiului nostru, vom aprofunda învățătura biblică despre învierea morților. Obiectul nostru nu este să ne referim la miracolul învierii din morți a unora care au înviat în vremea Vechiului Testament sau în vremea misiunii pământești a Domnului Isus sau a apostolilor, ci să aprofundăm adevărul biblic despre învierea viitoare.

1. Ce este învierea morților

Vom defini învierea prin referința la moarte. Moartea fizică presupune despărțirea trupului de suflet prin încetarea funcțiilor biologice ale corpului omenesc. Duhul de viață este luat de Dumnezeu, sufletul este așezat în locul potrivit stării spiritual, în care omul a trăit pe pământ, iar trupul este pus în mormânt. Învierea este repunerea trupului, a duhului și a sufletului împreună prin readucerea la viață a trupului fizic. Termenul grecesc pentru înviere este anastasis, care înseamnă ridicare din nou. Prin urmare, învierea este o ridicare din nou a omului decedat și reașezarea lui în starea dinainte de moarte. În mod sigur, învierea presupune modificări esențiale, atunci când comparăm condiția avută în viața dinainte de moarte și cea de după înviere.

2. Învierea morților este o învățătură biblică

Învierea morților este una dintre doctrinele fundamentale ale Bibliei. Dacă nu există învierea morților, atunci nu mai există nici judecata viitoare, nici Iadul, nici Raiul, nici Hristos și nici mântuirea. Învățătura despre învierea viitoare nu este o legendă extra-biblică sau o învățătură desprinsă din tradiție sau o expresie a speranței umane izvorâtă din aspirația spre o condiție mai bună a existenței. Doctrina învierii este puternic afirmată de textele Bibliei.

a. Învierea morților în textele Vechiului Testament.
În Vechiul Testament, avem multe texte în care se face trimitere la învierea viitoare. Cele mai importante dintre ele sunt: Isaia 26:19; Daniel 12:2; Ezechiel 37:12-14; Iov 19:25; Psalmul 49:15. Din motive de spațiu, ne limităm doar la a indica trimiterile biblice. În esență, textele indicate anterior afirmă existența evenimentului învierii viitoare. Învierea este înțeleasă ca izbăvirea lui Dumnezeu pentru cei credincioși. Vechiul Testament nu ne dă detalii prea multe despre învierea celor credincioși și a celor necredincioși. Este afirmată doar existența acestui eveniment escatologic major, fără să ne fie indicate prea multe detalii. Aceste detalii urmau să fie revelate în Noul Testament. Mai trebuie să observam că în Vechiul Testament, sunt consemnate miracole ale învierii dintre cei morți, miracole care anticipă învierea viitoare.

b. Învierea morților în Noul Testament.
Textele în care se reflectă doctrina învierii sunt foarte numeroase. Domnul Isus a învățat despre învierea viitoare. El a spus ca va veni o zi a învierii, când toți cei morți vor învia. La înviere, vor fi înviați atât cei credincioși, cât și cei necredincioși (Matei 22:23-27; Ioan 5:25-29; Ioan 6:39-40). Pe lângă referințele Domnului Isus despre învierea viitoare, cuvântările apostolilor și scrierile lor conțin referințe consistente la învățătura despre înviere. Apostolul Petru a afirmat adevărul despre înviere în predica de la Cincizecime, Pavel ‒ în predica din Atena și în cadrul apărării din fața lui Festus (Fapte 26:8). Literatura epistolară paulină conține texte foarte grăitoare pentru doctrina învierii viitoare cum ar fi 1 Corinteni 15:1-58; 1 Tesaloniceni 4:13-16; Romani 6:5; Romani 8:8-11. Învățătura despre înviere o regăsim și la Petru (1 Petru 1:3; 1:21; 3:18) și la Ioan (Apocalipsa 20:1-15).

3. Învierea lui Isus este garanția învierii morților

În 1 Corinteni 15:12-26, Pavel arată că învierea lui Isus din morți reflectă nu doar că există o înviere a morților, ci și că învierea lui Isus reprezintă garanția învierii viitoare. Pavel întreabă retoric: „iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților?” (1 Corinteni 15:12). După ce explică raportul dintre învierea lui Isus, credința creștină și învierea viitoare, Pavel conclude cu declarația: „după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos” (1 Corinteni 15:22-23). Prin urmare, faptul că Isus a înviat reprezintă o garanție că fiecare om care va trece prin experiența morții fizice va avea parte de experiența învierii viitoare. Pe lângă faptul că învierea lui Isus este garanția învierii viitoare, învierea Domnului este și:

• baza mântuirii noastre – 1 Petru 1:3;
• este garanția iertării păcatelor – 1 Corinteni 15:17;
• garanția justificării noastre înaintea lui Dumnezeu – Romani 4:25, precum și
• prototipul pentru trupurile înviate ale celor mântuiți – Filipeni 3:20-21.

4. Învierea viitoare va fi o înviere a trupului fizic

Biblia ne învață că trupul muritor va fi adus la viață. Învierea nu va avea loc într-un formă necorporală și imaterială. După învățătura Noului Testament, la învierea de apoi, cei morți vor primi trupuri fizice constituite din carne și oase. Acest adevăr este susținut de mai multe referințe biblice. Noi ne vom referi la trei dintre ele:

„Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.” ‒ Romani 8:11;

„El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-și supune toate lucrurile.” ‒ Filipeni 3:21;

„Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire, și învie în neputrezire; este semănat în ocară, și învie în slavă; este semănat în neputință, și învie în putere. Este semănat trup firesc, și învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc.” ‒1 Corinteni 15:42-44.

În toate aceste texte, este afirmat clar adevărul că învierea va fi o înviere a trupului nostru muritor. Învierea nu va presupune așezarea sufletului într-o nouă formă a existenței sale, independentă de trupul material, ci așezarea sufletului într-un trup material asemănător trupului înviat al Domnului Isus (Filipeni 3:21). După cum trupul înviat al Domnului Isus nu a fost un spirit (duh) în formă trupească, ci a fost un trup fizic real, capabil să consume alimente (Luca 24:36-43), tot la fel vor fi și trupurile învierii viitoare. Putem afirma cu certitudine că trupul înviat al Domnului Isus reprezintă prototipul trupurilor înviate ale celor mântuiți.

5. Cu ce trup vor învia morții?

Întrebarea aceasta este anticipată de Pavel în 1 Corinteni 15:35. Răspunsul paulin este oferit în 1 Corinteni 15:37-58. Pavel arată că învierea morților nu va fi o simplă resuscitare a trupului care a murit și nici nu va fi o înviere după modelul învierilor relatate în Biblie, cum a fost învierea lui Lazăr, a fiului văduvei din Nain etc. Toți cei care au fost înviați din morți au înviat în același trup în care au murit și după o vreme, au murit din nou. Învierea finală va fi diferită, trupul învierii din ziua de apoi, deși va fi tot trup, totuși va fi diferit de trupul muritor, pe care îl avem în prezent. Pavel arată că trupurile sunt de două feluri (1 Corinteni 15:40): trupuri pământești și trupuri cerești. La înviere nu ne vom întoarce la aceleași trupuri de carne pe care le-am avut înainte de a muri. Scriind despre învierea viitoare și despre trupurile pe care le vom avea la înviere, Pavel afirmă două adevăruri fundamentale:

a. Carnea și sângele nu pot moșteni împărăția cerurilor (1 Corinteni 15,50).
Tărâmul vieții de dincolo nu permite să trăim în trupurile actuale. Condiția inferioară a trupurilor prezente nu va permite viețuirea în slava lumii viitoare. Prin urmare, învierea va aduce o modificare a trupurilor. În baza acestei transformări a trupului muritor, vom putea trăi în lumea veacului nou. Cineva ar putea obiecta, spunând că dacă așa stau lucrurile cu modificările aduse trupului la înviere, atunci, din cauza transformărilor făcute, trupul învierii va fi pe nedrept numit trup. Cu scopul de a elimina această confuzie și obiecție, Pavel arată că trupurile sunt de două feluri.

b. Există două feluri de trupuri: trupuri pământești și trupuri cerești (1 Corinteni 15:40).
Explicând diferența dintre trupul dinainte de moarte și trupul învierii, Pavel arată că există o varietate de trupuri. Trupul oamenilor este diferit de trupul animalelor, de al păsărilor și de al peștilor (1 Corinteni 15:39). Diferența existentă chiar între trupurilor viețuitoarelor de pe pământ indică faptul că fiecare condiție a vieții și fiecare mediu al existenței necesită un trup adecvat. Peștii au un trup diferit de al păsărilor și de al animalelor, pentru că mediul în care viețuiesc este diferit și presupune adaptări specifice mediului de viață. Nu poți trăi cu trupul păsărilor în mediul peștilor și nici cu trupul peștilor în mediul animalelor. Implicit, Pavel arată că fiecare mediu de existență necesită un trup potrivit. Prin urmare, condiția nouă a existenței în lumea de dincolo necesită un trup adaptat acelor realități noi. Concluzia paulină este că trupurile sunt de două feluri: trupuri pământești (specifice vieții de pe pământ) și trupuri cerești (specifice vieții veacului viitor).

Având stabilite adevărurile că trupul învierii presupune o adaptare a trupului la noile realități ale vieții veșnice și că Dumnezeu a rânduit trupuri pământești și trupuri cerești, Pavel anticipă trei întrebări importante legate de natura trupului înviat.

Prima întrebare: Cum va arăta trupul învierii?

Trupul învierii va fi asemănător trupului înviat al lui Isus. Trupurile învierii vor fi după modelul trupului înviat al lui Isus, care este prototipul trupurilor învierii noastre. Această afirmație se întemeiază pe două argumente biblice. În Filipeni 3:21, apostolul afirmă că Isus „va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale”, iar în 1 Corinteni 15:49, în contextul dezbaterii despre natura trupului învierii, după ce este făcută paralela dintre Adam și Isus, Pavel conclude cu afirmația: „după cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc”. Trebuie să observăm că trupul înviat al lui Isus nu a fost o apariție de tip hologramă și niciun duh în formă trupească, ci a fost un trup fizic real. Evangheliștii afirmă, fără posibilitate de tăgadă, că trupul lui Isus a fost un trup material, format din carne și oase (Luca 24:39). Acel trup a putut fi atins de apostoli (Luca 24:36-40; Ioan 20:20; 24-29).

În antichitate, era cunoscut faptul că cel mai sigur simț al omului este simțul pipăitului. Ochii și urechile puteau fi înșelate prin iluzii optice sau auditive, dar simțul pipăitului nu poate fi înșelat în percepția sa. Confirmând accentul antic pe importanța simțului tactil și pe veridicitatea mărturiei sale, Ioan scrie că el vestește „ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre” (1 Ioan 1:1). Pe lângă faptul că Isus afirmă că trupul său înviat este format din carne și oase și că apostolii l-au putut atinge, Luca ne spune că Isus după înviere, a consumat alimente în fața discipolilor săi (Luca 24:41-43). Mai trebuie să menționăm că Scriptura afirmă că trupurile celor credincioși vor fi asemenea trupului slăvit al lui Isus înviat. Despre natura trupurilor înviate ale morților necredincioși, Biblia nu spune nimic, ci doar că și ei vor trece prin învierea trupului. În baza principiului mai larg că Dumnezeu dă fiecărei făpturi un trup potrivit pentru mediul în care trebuie să trăiască (vezi 1 Corinteni 15:38-40), putem afirma că cei nemântuiți, la înviere, vor avea un trup potrivit cu locul de groază din iad, în care își vor petrece veșnicia.

A doua întrebare: Care este relația dintre trupul actual și trupul învierii?

Răspunsul paulin este dat prin sublinierea analogiei dintre sămânța semănată în pământ și planta care răsare, cu relația dintre trupul mort și trupul înviat. (1 Corinteni 15:36-58). Analogia paulină scoate în evidență două adevăruri fundamentale:

• În primul rând, după cum între sămânța semănată și planta care răsare există continuitate, tot așa între trupul muritor și trupul înviat există o relație de continuitate. Natura seminței semănate dă natura plantei care răsare. Dacă semeni grâu, va răsări grâu, dacă semeni porumb, va răsări porumb; tot așa natura fizică a trupului mort va da natura fizică a trupului înviat.
• În al doilea rând, după cum între sămânța semănată și planta care răsare există schimbare și transformare, tot așa între trupul mort și trupul învierii există schimbare și transformare. Așadar, între trupul mort și trupul înviat există o relație de continuitate și o relație de schimbare. Continuitatea constă în păstrarea esenței de trup fizic, iar schimbarea este comparată cu schimbarea dintre sămânța de grâu, semănată și planta de grâu, care răsare și se dezvoltă. Schimbarea este subliniată de Pavel prin accentuarea a cinci contraste între trupul muritor și trupul învierii:
  • trup muritor este semănat în putrezire – trupul învierii învie în neputrezire (1Corinteni 15,42);
  • trup muritor este semănat în ocară – trupul învierii învie în slavă (1 Corinteni 15,43);
  • trup muritor este semănat în neputință – trupul învierii învie în putere (1 Corinteni 15,43);
  • trupul muritor este semănat ca trup firesc – trupul învierii va fi un trup duhovnicesc (1 Corinteni 15,44);
  • trupul prezent este semănat trup muritor – trupul învierii va fi un trup nemuritor (1 Corinteni 15,53-55).

Deși la înviere, vom primi tot trupuri, între trupul avut înainte de moartea fizică și trupul dăruit la înviere va fi o deosebire în calitate și însușiri. Învierea va fi în trupuri cerești și nu în trupuri pământești. Nu vom învia în actualele trupuri muritoare. În trupul învierii, nu vom purta neputințele și infirmitățile trupului prezent.

A treia întrebare: Ce se va întâmpla cu credincioșii găsiți în viață la venirea Domnului?

Potrivit Bibliei, viața pe pământ se va desfășura după cursul ei normal, până la venirea Domnului (Luca 17:26-37; 1 Corinteni 15:51-54). Cursul actual al istoriei va continua până la venirea Domnului, neîntrerupt de niciun eveniment catastrofal, care să marcheze încetarea veacului prezent și a ordinii specifice vieții de pe pământ. Biserica va continua să se dezvolte pe pământ până la venirea Domnului. În clipa răpirii bisericii, cei morți în Hristos vor fi înviați (1 Tesaloniceni 4:15-17), iar credincioșii găsiți în viață la momentul răpirii, vor fi transformați în trupurile de slavă pe care le vor primi cei adormiți în Domnul. Așadar, atât cei morți în Hristos, cât și cei credincioși, găsiți în viață la momentul răpirii, vor primi trupul învierii asemănător trupului înviat al Domnului nostru, Isus.

6. Cetele învierii

Pavel afirmă că „după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos, dar fiecare la rândul cetei lui” (1 Corinteni 15:22-23). Care sunt cetele învierilor din morți? Potrivit revelației biblice vor avea loc mai multe învieri dintre cei morți. Nu mai multe învieri, în sensul că cineva va învia de mai multe ori, ci în sensul că nu toți vor învia în același moment:

• învierea lui Isus – cel dintâi rod (1 Corinteni 15:23);
• învierea celor credincioși sau întâia înviere. Această înviere are două dimensiuni:
  • învierea celor morți în Hristos, care vor învia în clipa răpirii bisericii la cer – 1 Tesaloniceni 4:16, a sfinților din Vechiul Testament și a celor care vor fi martirizați în timpul necazului cel mare (Apocalipsa 20:1-6) și
  • învierea celor nedrepți, sau a doua înviere, care va avea loc după împărăția de o mie de ani (Apocalipsa 20:5-15). Dacă prima înviere va fi învierea celor mântuiți, a doua înviere va fi învierea celor nemântuiți. Prima înviere va fi pentru mântuire și răsplătire (1Corintei 15,23), a doua înviere va fi pentru pierzare și pedeapsă.

În concluzie, afirmăm că învățătura despre înviere este o doctrină profund biblică și că învierea reprezintă planul lui Dumnezeu pentru fiecare om. Sufletul omului este nemuritor. Planul lui Dumnezeu este ca, la finele veacului prezent, fiecare suflet omenesc să fie îmbrăcat în trupul nemuritor al învierii, trup în care va putea trăi în condițiile mediului de existență specific veacului nou. Cei mântuiți vor fi cu Domnul în Rai, iar cei nemântuiți vor fi pierduți în Iad. Pentru cei credincioși, adevărul învierii aduce eliberare de frica morții. Creștinul nu se teme de moarte. Creștinul trăiește în așteptarea învierii și în perspectiva vieții de după înviere. Cel credincios știe că ceea ce face pe pământ are ecou în viața veșnică. Din acest motiv, omul credincios trăiește în legământ cu Domnul, duce o viață sfântă și lucrează cu hărnicie pentru Domnul.