4. Judecata de apoi

Uneori, este cultivată o imagine deformată despre Dumnezeu. El este descris fie ca fiind plin de iubire și tolerant, fie ca judecător aspru și fără milă. Biblia ne învață că Dumnezeu este dragoste, dar și dreptate. Dragostea lui Dumnezeu nu exclude dreptatea Sa. Dreptatea lui Dumnezeu sta la baza judecății care va avea loc în ziua de apoi. Adeseori, se vorbește despre Dumnezeu ca fiind plin de dragoste și bunăvoință, dar se greșește atunci când se uită că el este și un foc mistuitor. O imagine Corinteniectă despre Dumnezeu presupune punerea împreună a dragostei și a dreptății divine, a milei și a judecății într-o formulare coerentă și unitară a înțelegerii lui Dumnezeu. În continuare, vom aprofunda învățătura biblică despre judecata de apoi.

1. Judecata de apoi este o învățătură biblică

Potrivit Scripturii, judecata viitoare face parte din planul lui Dumnezeu pentru lumea aceasta. Biblia vorbește despre o zi a judecății. Învățătura despre judecată este una dintre învățăturile fundamentale ale Bibliei și unul dintre elementele distinctive ale planului lui Dumnezeu pentru lume. Învățătura despre judecată apare atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament.

a. Judecata de apoi în Vechiul Testament.
Textele biblice vechi-testamentare, în care se vorbește despre judecată sunt nenumărate. Cele mai importante pasaje se regăsesc în Geneza 18:25; Psalmul 1:5; Psalmul 9:7-8; Psalmul 50,4; Psalmul 51:4; Eclesiastuliastul 12:14; 11:9; Daniel 7:9-10; Maleahi 3:5. Punând împreună adevărul descoperit în aceste texte și în alte pasaje ale Vechiului Testament, afirmăm că potrivit Vechiului Testament, învățătura despre judecata de apoi se concentrează în patru puncte majore:

• Dumnezeu a rânduit o zi a judecății viitoare;
• atât Israelul, cât și națiunile vor fi judecațe în ziua de apoi;
• Dumnezeu va fi judecătorul și
• judecata de apoi va fi o judecată dreaptă.

b. Judecata de apoi în Noul Testament.
Noul Testament continuă revelația Vechiului Testament cu privire la judecată. Conceptul nou-testamentar despre judecata de apoi se fundamentează pe cel vechi-testamentar. Câteva dintre cele mai importante texte ale Noului Testament privitoare la ziua judecății, le găsim în: Matei 16:27; 25:31; Ioan 5:27; Fapte 17:31; Romani 2:5-7; 2:16; 2 Corinteniinteni 5:10; Evrei 9:27; Apocalipsaalipsa 20:14 și 1 Ioan 4:17. Adevărurile cuprinse în aceste texte vor fi puse în evidență pe parcursul studiului nostru. Pentru moment, dorim să subliniem caracterul biblic al învățăturii despre judecata de apoi. Putem afirma cu certitudine că învățătura despre judecată este o învățătură biblică; nu există nici cea mai mică îndoială cu privire la acest adevăr.

2. Judecata de apoi este inevitabilă

Nimeni nu are imunitate în fața judecății de apoi. Judecata este inevitabilă. Nimeni nu poate fugi de judecata lui Dumnezeu. În mod absolut sigur, fiecare om de pe pământ va ajunge în fața scaunului de judecată a lui Dumnezeu. Dumnezeu a decretat ca fiecare om să fie adus la judecată. În timpul existenței noastre terestre, înaintăm ireversibil spre moarte, iar după moarte, are loc judecata. Biblia ne învață că judecata este absolut sigură și inevitabilă. Pavel scrie: „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup." (2 Corinteniinteni 5:10). În epistola către Evrei, Duhul Sfânt declară că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata" (Evrei 9:27), iar în cartea Eclesiastuliastul, este scris: „Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată [...] Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” (Eclesiastuliastul 11:9; 12:14). Pe baza acestor texte biblice, afirmăm că judecata viitoare este o certitudine absolut sigură; judecata de apoi este inevitabilă. Nimeni nu se va putea sustrage judecății divine.

3. Judecata de apoi se va face pe baza voii lui Dumnezeu, descoperită oamenilor

Standardul după care va judeca Dumnezeu în ziua de apoi va fi voia Sa, descoperită fiecărui om. Dumnezeu se descoperă oamenilor în măsuri diferite. La judecata viitoare, Domnul va ține cont de măsura de revelație divină, de care a avut parte fiecare om. Fiecare va fi judecat în funcție de câtă lumină a avut. Această înțelegere se fundamentează pe cel puțin două texte. În Luca 12:47-48, vorbind despre pilda ispravnicului credincios, Isus conclude cu următoarele cuvintele: „Robul acela, care a știut voia stăpânului său, și nu s-a pregătit deloc și n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a știut-o, și a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puține lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; și cui i s-a încredințat mult, i se va cere mai mult.", iar în Matei 11:20-24, Isus învață că pentru Sodoma, Gomora, Tir și Sidon, va fi mai ușor în ziua judecății, decât pentru cetățile vizitate de Isus, dar care nu s-au pocăit. În mod sigur, fiecare om de pe pământ are parte de revelația lui Dumnezeu și de o zi a cercetării. Unora, li se dă mai mult, altora li se dă mai puțin, dar fiecăruia i se dă ceva. Există o revelație a lui Dumnezeu în natură (Romani 1:18-25), în istorie și în conștiința oamenilor (Romani 2:12-16), precum și o revelația specială. Fiecare om este responsabil de ceea ce a primit de la Domnul și judecata se va ține în aCorintenid cu revelația dată; așa că nimeni nu se poate dezvinovăți.

4. Dimensiunile judecății divine

Judecata divină comportă două dimensiuni fundamentale. Prima dimensiune se referă la judecata divină, care are loc în viața de pe pământ și a doua dimensiune se referă la judecata de apoi. Biblia ne arată clar că uneori, Dumnezeu intervine cu judecăți ale Sale încă din viața de pe pământ, iar alte fapte sunt lăsate pentru a fi evaluate la judecata finală. În ceea ce privește judecata de la urmă, există patru momente ale judecății:

a. Judecata făcută de Dumnezeu în clipa morții fiecărui om.
În momentul în care un om moare, are loc o judecată în baza căreia sufletul celui mort se va duce în Rai sau în Locuința morților. Această judecată marchează decizia privitoare la locul în care sufletul își va petrece veșnicia. Criteriul după care se va judeca este legat de atitudinea pe care omul respectiv a avut-o față de Isus. Dacă a crezut în Isus, va fi mântuit, dacă nu a crezut, omul va fi osândit. Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață." (Ioan 5:24).

b. Judecata celor mântuiți după la răpirea bisericii.
Pavel spune că toți trebuie să ne înfățișăm în fața scaunului de judecată al lui Hristos. Judecata bisericii răpite nu are ca scop să răspundă la întrebarea cine va fi mântuit, ci la întrebarea legată de măsura răsplătirii dată fiecărui mântuit. Acest moment al judecății este avut în vedere de Pavel în 1 Corinteniinteni 3:10-15; 2 Corinteniinteni 5:1-10. Pavel subliniază trei caracteristici ale judecății credincioșilor:

• Judecata va fi individuală: „fiecare va da socoteală...";
• Vor fi judecate faptele făcute în trup;
• Scopul judecății nu este condamnarea, ci răsplătirea. Această judecată are ca scop să evalueze natura și dimensiunea lucrării fiecărui credincios mântuit și să determine primirea răsplătirilor. Trebuie să observăm că un credincios este mântuit prin meritele lui Isus, prin credința în Isus Fiul lui Dumnezeu, și va fi răsplătit după faptele lui. La această judecată, nu se va decide dacă cei judecați vor fi mântuiți sau nu, ci ce fel de răsplată vor primi.

c. Judecata care va avea loc în la sfârșitul necazului cel mare.
În conformitate cu Apocalipsaalipsa 19:19-21, la această judecată, vor fi judecați: Antihristul, Profetul mincinos și cei care au primit semnul fiarei. Toți aceștia vor fi aruncați în iad. Israelul și neamurile vor fi judecate în vederea intrării în mileniu. Criteriul judecății este subliniat în Matei 25:31-46.

d. Judecata finală ‒ judecata de la tronul cel mare și alb.
Potrivit Apocalipsaalipsa 20:11-15, după mileniu, va avea loc învierea a doua și judecata finală. Morții mari și mici au fost judecați după faptele lor, iar cei care nu au fost găsiți în cartea vieții au fost aruncați în iazul care arde cu foc și cu pucioasă.

5. Identitatea judecătorului din ziua de apoi

Potrivit Bibliei, Judecătorul din ziua de apoi va fi Dumnezeu Tatăl (1 Petru 1:17; Evrei 12:23), numit „Judecătorul tuturor”, care va judeca prin Domnul Isus Hristos (Ioan 5:22; Fapte 17:31; 2 Corinteniinteni 5:10) și care va fi asistat de cei sfinți, glorificați alături de Isus (1 Corinteniinteni 6:2-3). Ceea ce trebuie observat este că acela care este Mântuitor acum, va fi Judecător în ziua de apoi: Cel prin care s-a realizat mântuirea, va fi și cel prin care se va aduce judecata; Cel care acum, este avocatul (mijlocitorul) nostru, atunci, va fi judecătorul cel drept.

6. Ce va judeca Dumnezeu în ziua de apoi?

Dumnezeu va judeca felul de viața pe care l-a avut pe pământ fiecare om. Patru aspecte legate de viețuirea de pe pământ vor fi aduse în atenția judecății divine:

• Toate faptele făcute, bune sau rele (2 Corinteni 5:10; Eclesiastul 12:14; Apocalipsa 20:12);
• Fiecare cuvânt care a fost rostit (Matei 12:36);
• Gândurile ascunse ale oamenilor (1 Corinteni 4:5). Motivațiile ascunse ale inimii, sentimentele nutrite față de cineva, scopurile și telurile nerostite public și orice altă trăire interioară vor fi supuse judecății viitoare;
• Comunicarea făcută prin limbajul non-verbal (Proverbe 6:13). Multe fapte rele, neadevăruri, jignirii, înjurături, atitudini, poziții etc. sunt comunicate prin limbajul gestual ‒ toate acestea vor fi aduse la judecata în ziua de apoi.

7. Cum va fi judecata de apoi?

Biblia ne descrie felul în care va avea loc înfricoșătoarea judecată. Punând împreună informațiile cuprinse în mai multe pasaje biblice, pe tema judecății, putem face următoarele observații:

• Judecata va fi universală. Toți oamenii din toate locurile și din toate timpurile vor fi adunați în vederea judecății. La judecată, vor participa îngerii și sfinții. Va fi o adunare care va reuni toate făpturile investite de Dumnezeu cu simțul responsabilității morale. Caracterul universal al judecății de apoi este descris în 1 Corinteni 5:10, Matei 25:32; Daniel 7:10.
• Judecata va fi publică. Judecata nu va fi făcută cu ușile închise, ci cu ușile deschise. Fiecare va fi judecat în fața tuturor; tot ceea ce este ascuns va fi adus la lumină și rostit în auzul tuturor (Luca 12,2-3).
• Judecata va fi sigură. Cu certitudine, fiecare va fi judecat. Judecata viitoare este o promisiune a lui Dumnezeu și un derivat din caracterul său moral. Judecata este absolut sigură și inevitabilă.
• Judecata va fi potrivit faptelor. În ziua judecății, Domnul va evalua faptele, gândurile, cuvintele și gesturile noastre. În cer, există o carte în care sunt scrise toate faptele noastre. Judecata se va face potrivit cu cele scrise în cartea aceea (Apocalipsa 20:12).
• Judecata va fi bazată pe adevăr. Judecata de apoi va fi în acord cu adevărul. Domnul nu va judeca după informații incomplete și inexacte, ci după adevăr (Apocalipsa 16:7; Ioan 8:16).
• La judecată, oamenii vor fi acuzați de cei sfinți. Cei sfinți vor fi alături de Hristos, osândind pe cei care au avut parte de revelație, dar nu s-au pocăit. Acest adevăr este subliniat de Isus: „Bărbații din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecății, și-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este Unul mai mare decât Iona. Împărăteasa de la miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecății, și-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înțelepciunea lui Solomon; și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.” (Matei 12:41-42).
• Judecata va fi dreaptă și fără părtinire. Judecata divină va fi după dreptate (Psalmul 9:8; Faptele Apostolilor 17:31; Isaia 11:3) și fără să se aibă în vedere fața omului. Judecata va fi obiectivă și fără părtinire (Psalmul 9:8; 1 Petru 1:17).
• Judecata va fi irevocabilă și definitivă. Sentința data în ziua de apoi va fi irevocabilă și definitivă. Deși unii vor încerca să facă recurs, întemeindu-și obiecția pe faptul că ei au prorocit în Numele Domnului, că au făcut minuni și semne în Numele lui, că au scos draci în Numele lui, totuși, recursul va fi respins în mod ferm și irevocabil. Isus va spune: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.” (Matei 7:23).
• Judecata va fi convingătoare și înfricoșătoare. În epistola lui Iuda, este scris: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor și să încredințeze pe toți cei nelegiuiți de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit și de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui acești păcătoși nelegiuiți.” (Iuda 1:14-15). Potrivit acestui pasaj, judecata va fi absolut convingătoare și înfricoșătoare. Adevărul cu privire la caracterul înfricoșător și convingător al judecății este subliniat și în Apocalipsa 6:12-17; 20:11-15; Daniel 7:9-10. Finalitatea judecății va consta în răsplătirea fiecăruia după faptele sale. Cei mântuiți vor fi răsplătiți pentru ostenelile lor în Domnul, iar cei nemântuiți vor fi pedepsiți după faptele lor. Cei mântuiți se vor duce în slavă și viață veșnice, iar cei nemântuiți în ocară și rușine veșnice (Daniel 12:2).

În concluzie, putem afirma cu certitudine că judecata de apoi este o învățătură biblică fundamentală, că judecata este inevitabilă, că la judecata viitoare Domnul va ține cont de măsura de revelație divină, de care a avut parte fiecare și că există o judecată a lui Dumnezeu în viața de acum și una în ziua de apoi. Fiecare om va fi judecat, dar fiecare la rândul cetei lui, Judecătorul cel drept va fi Domnul Isus, care va fi asistat de cei sfinți și judecata se va face pe baza faptelor făcute în viața de pe pământ. Judecata va fi universală, publică, sigură, întemeiată pe adevăr, dreaptă, fără părtinire, irevocabilă, convingătoare și înfricoșătoare. Având în vedere toate acestea, se impune să ne predăm cu totul Domnului Isus Hristos, să trăim o viață de credință curată, în sfințire, separată de păcat și plină de fapte bune.